ANALIZE PRENATALE

Efectuarea unei testari corecte pre-conceptie ar trebui sa faca parte obligatoriu din procesul de pregatire pentru a avea un copil, pentru a diagnostica din timp anumite afectiuni si a evalua posibilitatea unor complicatii ce ar putea surveni pe parcursul sarcinii. De asemenea, efectuarea anumitor investigatii de laborator în perioada dinaintea sarcinii scuteste viitoarele mame de îngrijorari inutile pe parcursul sarcinii.

În primul rând este foarte important sa existe o evaluare corecta a riscului de infectii congenitale.

Care sunt aceste infectii congenitale?

Rubeola, infectia primara cu virusul citomegalic, toxoplasmoza, sifilisul sunt infectii care daca sunt contractate în anumite perioade din sarcina prezinta riscul de a fi transmise la fat si de a produce avorturi, moartea fatului în uter sau malformatii fetale.

În laborator sunt disponibile teste serologice care pun în evidenta anticorpii îndreptati împotriva agentilor patogeni care declanseaza aceste infectii. În functie de tipul anticorpilor depistati se va aprecia stadiul infectei, prezent sau absenta imuntati. Astfel în cazul rubeolei, prezenta anticorpilor  tip IgG cu anticorpi IgM negativi semnifica ca   pacienta are imunitate fata de acest virus , nu mai necesita testari ulterioare. Uneori anticorpii de tip IgG sunt prezenti in titru(cantitate) înalt, în absenta anticorpilor de tip IgM ei vor ramâne la acest nivel o perioada de timp îndelungata(imunitate cu titru înalt).

Este bine ca acest lucru sa fie cunoscut în prealabil, pentru ca depistarea lor în primul trimestru de sarcina ar putea creea confuzii, chiar duce la întreruperi de sarcina nejustificate.

Daca si anticorpii de tip IgG cât si  anticorpii IgM sunt negativi, înseamna ca pacienta nu are imunitate fata de virusul rubeolei (trebuie sa evite contactul cu persoanele infectate mai ales in epidemiile de rubeola)

Acelasi tip de serologie se aplica si în cazul infectiilor cu Toxoplasma gondii. Anticorpii IgG pozitivi cu IgM negativ demonstreaza prezenta imunitatii si nu mai este necesara în general repetarea testelor în cursul sarcinii. Deoarece în ultimul timp, în literatura de specialitate s-au descris unele cazuri fie de reinfectie, fie de reactivare a unei infectii latente, o atentie deosebita va fi acordata prezentei de anticorpi IgG în titru foarte mare sau într-un titru care creste semnificativ în cursul a 2-3 saptamâni. Pentru a depista aceste cazuri rare este nevoie de o colaborare strânsa între medicul ginecolog-obstretician, parazitolog si medicul de laborator. Daca atât IgG cât si IgM sunt negative pacienta nu prezinta imunitate fata de Toxoplasma si trebuie monitorizata atent pe perioada sarcinii, recomandându-se evitarea stricta a contactului cu animale si respectarea masurilor de igiena referitoare la prepararea alimentelor.

Infectia cu virusul citomegalic(CMV) poate determina malformatii la fat, la fel ca si virusul rubeolic. Infectia cu virusul citomegalic este foarte raspândita în populatie, dar s-a demonstrat ca numai infectia primara, survenita în cursul sarcinii si nu reactivarile unei infectii deja existente, prezinta risc asupra fatului. De aceea, daca pre-conceptional pacienta prezinta anticorpi de tip IgG în absenta anticorpilor de tip IgM (situatia cea mai frecvent întâlnita) nu exista nici un risc la viitoarea sarcina.

Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) trebuie efectuata obligatoriu pre-conceptie la ambii parteneri. Sunt foarte frecvente cazurile de sifilis secundar depistate întâmplator cu ocazia efectuarii serologiei la angajare sau prenuptial. Treponema pallidum – agentul etiologic al sifilisului, poate traversa placenta si afecta fatul dupa saptamâna 20 de sarcina.

De asemenea, serologia pentru HIV ar trebui efectuata la ambii parteneri, bineînteles cu acordul acestora.

Infectiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. Printre complicatiile ce se pot instala în lipsa tratamentului adecvat se numara si avortul spontan. Din acest motiv diagnosticul precoce, înainte de conceptie si tratarea corecta a ambilor parteneri previne aparitia acestor complicatii. Uneori, o infectie cronica cu Chlamydia trachomatis constituie cauza infertilitatii pentru care un cuplu solicita consult medical. Pentru diagnosticarea infectiilor cu Chlamydia se poate recurge la teste serologice sau la detectarea directa a antigenului în secretiile genitale. Prezenta anticorpilor de tip IgA se asociaza întotdeauna cu o infectie activa.

Printre alte analize curente recomandate a fi efectuate pre-conceptie se numara si hemograma, utila în special pentru diagnosticarea anemiilor (cel mai frecvent a anemiei feriprive, a betatalasemiei minor sau a altor hemoglobinopatii).

Efectuarea grupului sanguin si a factorului Rh la ambii parteneri este foarte importanta pentru a evalua riscurile de incompatibilitate.

Hemograma trebuie efectuata imediat dupa stabilirea diagnosticului de sarcina pentru depistarea precoce a anemiei. Acest test se poate completa cu determinarea fierului în sânge (sideremia) sau cu electroforeza de hemoglobina daca exista suspiciunea unei betatalasemii minore(afectiune ereditara asociata cu o anomalie în sinteza hemoglobinei). În eventualitatea în care pacientei i se depisteaza o betatalasemie minora, trebuie investigat obligatoriu si partenerul, deoarece daca si acesta prezinta anomalia respectiva exista un risc de 50% de a da nastere unui copil cu anemie Cooley – forma majora de boala cu evolutie deosebit de grava.

Începând cu saptamâna 21 trebuie repetata hemograma la fiecare 4 saptamâni, urmarindu-se în special valoarea hemoglobinei. Conform recomandarilor din protocolul german cifra hemoglobinei trebuie mentinuta peste 11.2 g/dl, iar conform recomandarilor din SUA peste 10.5g/dl.

Grupul sanguin si factorul Rh trebuiesc efectuate cât mai rapid la ambii parteneri pentru a identifica o posibila incompatibilitate de grup sangvin si Rh, si de a permite o corecta monitorizare în cursul sarcinii.

Examenul de urina trebuie efectuat la fiecare 4 saptamâni pentru a depista o eventuala infectie (este necesara în acest caz si urocultura), posibilele pierderi de proteine, prezenta de glucoza. În ultima situatie sunt necesare investigatii suplimentare pentru diagnosticarea diabetului zaharat sau a diabetului gestational.

1. Anticorpii IgG si IgM pentru rubeola – cât mai precoce în sarcina. Daca anticorpii IgG sunt pozitivi si cei IgM sunt negativi înseamna ca pacienta are imunitate fata de acest virus si nu mai necesita testari ulterioare. Daca însa se constata absenta imunitatii (IgG negativ) serologia pentru rubeola va fi repetata în cursul saptamânilor 16-18.
2. Anticorpii IgG si IgM pentru citomegalovirus. Citomegalovirusul are aceleasi efecte asupra embrionului ca si virusul rubeolei trebuind depistat în primul trimestru de sarcina, cât mai rapid. Numai în cazul în care mama se infecteaza prima data în cursul sarcinii cu acest virus exista riscul afectarii fatului. Un IgM pozitiv ridica posibilitatea unei infectii active, care însa necesita evaluari ulterioare.
3. Anticorpii IgG si IgM pentru toxoplasma trebuie testati înainte de sarcina sau cât mai rapid în sarcina. Anticorpii IgG pozitivi cu IgM negativ demonstreaza prezenta imunitatii si nu mai este necesara repetarea testelor în cursul sarcinii. Daca imunitatea este absenta (IgG negativ) testarea se va repeta la intervale de 8-12 saptamâni.
4. Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) se efectueaza de asemenea la începutul sarcinii

Serologia pentru HIV (virusul imunodeficientei umane) se face numai cu acordul pacientei, la debutul sarcinii.

AgHBs specific hepatitei virale de tip B se determina cât mai aproape de momentul sarcinii la pacientele cu risc crescut fata de aceasta infectie.

Aceste analize de laborator efectuate înainte de a avea o sarcina au rolul de a le informa pe mame si a preveni si trata posibile afectiuni cu repercursiuni asupra starii de sanatate a cuplului, dar mai ales asupra sanatatii unui viitor copil.

 

 

Who's Online

Avem 2 vizitatori online
Telefon: 0242 332469 | Fax: 0242 332469
Copyright © 2010 ROYALMED. Toate drepturile rezervate.