royalmed
Laborator de analize medicale
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages
Filter by Categories
Articole medicale
Informatii despre teste medicale
Pagina pacientilor
Uncategorized

Investigatii microbiologice in infectiile tractului urinar

Infectiile tractului urinar (ITU) reprezinta prezenta germenilor microbieni la nivelul tractului urinar, insotita de semne clinice.ITU reprezinta una din bolile infectioase cele mai frecvent intalnite – aproximativ 10-20% dintre femei au cel putin o ITU in cursul vietii.

ITU se clasifica in:

–acute/cronice

-simptomatice/asimptomatice

-inalte(pielonefrita)/joase(cistita,uretrita,prostatita)

ITU pot fi:

-necomplicate: cistita, pielonefrita, bacteriuria asimptomatica; apar frecvent la femei si raspund la o terapie minima antibacteriana

-complicate: apar in conditiile existentei unor factori predispozanti ( litiaza urinara, corpi straini, rinichi polichistici, disfunctii neurologice ale vezicii urinare, diabet zaharat, sarcina etc.)

-recurente: episoadele simptomatice alterneaza cu intervale fara simptome si sunt frecvent refractare la tratament.

Eliminarea germenilor in urina se defineste ca bacteriurie.Ea poate fi consecinta unei ITU sau se datoreaza contaminarii probei de urina recoltate.Pentru a diferentia cele doua situatii se foloseste notiunea de bacteriurie semnificativa, care este definita de urmatoarele criterii:

->100 germeni coliformi/ml, respectiv 100000/ml germeni necoliformi la o femeie simptomatica

->1000 germeni/ml la un barbat simptomatic

->100000 germeni/ml la pacienti asimptomatici la doua probe consecutive

-orice crestere a bacteriilor la cateterizarea suprapubiana la un pacient simptomatic.

In producerea ITU participa un mare numar de germeni – 95% din ITU sunt produse de enterobacterii, Streptococcus faecalis(enterococ), Staphylococcus saprophyticus.

Dintre enterobacterii, mai frecvente sunt: – Escherichia coli (determina aproximativ 75%din ITU), Proteus (mai frecvent incriminat in ITU secundare sau infectii nosocomiale), Klebsiella (in ITU necomplicate/complicate, dupa manevre la nivelul tractului urinar), Enterobacter (poate determina ITU recurente), Pseudomonas aeruginosa (in ITU obstructive si cele care apar dupa cateterizare urinara.

Stafilococii au o incidenta in crestere in producerea ITU, Staphylococcus saprophyticus (mai frecvent izolat  la femei tinere cu cistita)si Staphylococcus aureus fiind principalii reprezentanti incriminati.

Atunci cand nu sunt pusi in evidenta germeni in urina, in prezenta simptomelor de ITU(uneori in asociere cu piurie), este probabil situatia unei ITU cu alte microorganisme cum ar fi: anaerobi, micoplasme, chlamydii, fungi, virusuri, bacilul Koch.

Diagnosticul de laborator este un element deosebit de important in completarea diagnosticului clinic, cu rol in stabilirea etiologiei, a conduitei terapeutice si monitorizarii evolutiei.Principalele metode utile in diagnosticul de laborator al unei ITU sunt:

-examenul biochimic al urinei -frecvent in ITU pot apare proteinurie, nitriti pozitivi, modificari ale densitatii urinare

-sedimentul urinar-apreciaza prezenta leucocituriei, hematuriei, a florei microbiene sau a celulelor epiteliale frecvente

-investigatii microbiologice -reprezentate prin urocultura cantitativa urmata de efectuarea antibiogramei in cazul unei uroculturi pozitive si de izolarea in urina a altor microorganisme, cum ar fi: Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, Chlamydia trachomatis etc.

Urocultura este o metoda de baza in definirea ITU si consta in insamantarea pe anumite medii de cultura a urinei.

Se recolteaza prima urina de dimineata, intr-un recipient steril de unica folosinta, numit urocultor.Foarte important pentru calitatea rezultatului obtinut este respectarea modului corect de colectare a urinei: se face toaleta regiunii uro-genitale cu apa si sapun; nu se foloseste prosop pentru uscarea regiunii; se urineaza o cantitate mica in toaleta (este urina contaminata cu germenii microbieni prezenti in mod normal in regiunea distala a uretrei) si apoi se colecteaza urina din jetul mijlociu in urocultor; nu se atinge dopul recipientului de niciun obiect sau de zona urogenitala.Transportul probei de urina la laborator trebuie sa se faca in max. 2 ore de la recoltare; daca acest lucru nu este posibil, proba va fi tinuta la frigider la +4 grade Celsius.Se recomanda recoltarea urinei pentru urocultura inainte de inceperea tratamentului antibiotic sau  dupa 3-5 zile de la terminarea acesteia.

Deoarece eliminarea germenilor microbieni in urina este intermitenta,se recomanda efectuarea a 3 uroculturi succesive chiar daca s-a obtinut un prim rezultat negativ, dar simptomatologia clinica pledeaza pentru infectie urinara .

Recoltarea probei de urina in cazul unui sugar sau a copiilor mici poate fi dificila si de multe ori urina este contaminata bacteriologic din cauza greselilor de recoltare sau transport.Recoltarea se realizeaza in punga urinara pediatrica. Dupa toaleta prealabila cu apa si sapun a zonei urogenitale a copilului, punga  pediatrica se fixeaza cu ajutorul benzii adezive.Dupa recoltare, proba se transporta la laborator in maxim 2 ore,  evitand contaminarea ei.

In cazul unei uroculturi pozitive, efectuarea antibiogramei permite stabilirea conduitei terapeutice optime, fiind de un real folos pentru medicul clinician.

Urocultura standard, desi stabileste cu exactitate germenele incriminat in aparitia ITU, prezinta dezavantajul unui rezultat dupa 24-48 ore de la recoltare, de aceea au fost puse la punct metode mai rapide pentru urocultura prin folosirea sistemelor automate.Acestea permit obtinerea unui rezultat  in aproximativ 4 ore si sunt indicate in special in suspicionarea unei ITU cu enterobacterii, urmata de instituirea rapida a tratamentului.Nu se excude insa urocultura standard, care va fi efectuata ulterior.

In cazul cand se suspecteaza o ITU produsa de Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, Chlamydia trachomatis, se folosesc metode de laborator cum ar fi metoda imunocromatografica, metoda Elisa, imunofluorescenta etc. care permit stabilirea prezentei acestor microorganisme in urina.

Contributia laboratorului in diagnosticul si monitorizarea terapiei in ITU  este deosebit de importanta,de aceea se cauta permanent imbunatatirea metodelor utilizate iar colaborarea dintre  medicul clinician si medicul de laborator asigura abordarea corecta a unui bolnav cu ITU

x